Traducere de Octavian Cocoş
Când patruzeci de ierni te-au copleşit
Şi vor brăzda ogorul cel frumos
Al tău chip tânăr, azi de toţi privit,
Va fi precum veşmântul vechi şi ros.
Şi când vei fi-ntrebat, aşa pe şleau,
De-a ta splendoare şi de ce-ai avut,
Dac-o să spui că-n ochii tăi stinşi stau
Vor râde toţi de cum ai decăzut.
Dar ce plăcut ar fi ca să răspunzi
"Acest copil frumos n-ar exista
De n-aş fi fost şi eu”, şi să te scuzi,
Că-n el acum e frumuseţea ta.
Şi-astfel, bătrân, vei fi reînnoit,
Ai trup de gheaţă, sânge clocotit.
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.